Fereastră - Alexandru Philippide


În cioburi de ger,
Azurul se desprinde de pe cer.

Când soarele care apune
Pe geam peceți de aur verde pune,
Fereastra toată se îmbracă
Cu madrepori de promoroacă.

Clipele picură – pic, pic –
(Cum? Timpul încă nu s-a prins de ger?)
Clipele picură – pic, pic –
Pe barba orologiului stingher
Și se preling, căzându-i în genunchi,
Ca un mănunchi
De perle mici
Pentru pitici.

Cu umerii de marmură albastră
Pe care-a pus săruturi albe gerul,
La fereastră
S-apleacă cerul.

(Că e departe cerul e-o părere.
Privește numai stelele stinghere
Deasupra streșinilor…
Vântul bate,
Și le spulberă pe toate…)

Ca niște străvezii aripi de flutur
Fereastra-ntinde geamurile ei
Pe geamurile ei
Polenuri de polei
Se scutur’.

E-aproape noapte…
Timpul singur trece
Călcând pe lespezi de tăcere rece.

Fereastra tremură…
Când ochii mei se-nchid,
Fereastra vine
Lângă mine,
Cu ochi adânci să mă privească bine…

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Alexandru Philippide



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.