Vom pierde şi noaptea aceasta neîncepută
cu multe clipe rătăcite-n ungherele inimii
muşcate din foamea somnului întârziat
fără vise şi alte trăiri admirabile
de care să-ţi pară rău.
Se vor duce orele nemiloasei aşteptări,
va înflori pielea pe sânii tăi,
se vor coace-n flăcările silabelor
acoperite de consoane pe sfârcuri
abia rostuind în coaja lor miezul.
Femeia se va opri-n pragul fericirii
de parcă mai departe urmează marea
cu răsăritul lunii din ape,
cu vase de pescuit şi alte siluete la orizont.
Dar unde-i faleza aceea liniştită
pe care trec îndrăgostiţii ca nişte fantome noaptea?
Unde-i farul din golful larg al portului
unde vin şi pleacă vapoare?
Se-ndepărtează-n gânduri şi vise,
plecăm şi noi pe întinderile nedefinite,
ne desprindem de monotonia zilelor,
să zidim în suflet catedrala timpului trecut.
vezi mai multe poezii de: flavius
Detalii poezie:
Distribuie pe: