Femeia cu puteri magnetice către pacientul ei - Percy Bysshe Shelley

I.
„Dormi, dormi mai departe! Uită-ți durerea;
Mâna mea e pe fruntea ta,
Spiritul meu asupra minții tale;
Compasiunea mea asupra inimii tale, biet prieten;
Și din degetele mele izvorăsc
Puteri ale vieții care, ca un semn,
Te feresc de ceasul tău de suferință;
Și veghează asupra ta, dar nu se pot contopi
Cu ființa ta.

II.
„Dormi, dormi mai departe! Nu te iubesc;
Dar când mă gândesc că el,
Cel ce mi-a hărăzit și-mi hărăzește o soartă
Plină de flori, pe când a ta e plină de buruieni,
Ar fi putut fi pierdut, la fel ca tine;
Și că o mână ce nu era a mea
I-ar fi putut alina agonia
Așa cum eu o alin pe a altuia – inima mea sângerează
Pentru a ta.

III.
„Dormi, dormi, și cu somnul
Celor morți și al celor nenăscuți
Uită-ți viața și iubirea;
Uită că trebuie să te trezești pentru totdeauna;
Uită disprețul searbăd al lumii;
Uită sănătatea pierdută și sentimentele divine
Ce au pierit în scurta dimineață a tinereții;
Și uită-mă pe mine, căci nu pot niciodată
Să fiu a ta.

IV.
„Ca un nor încărcat cu ploaie de mai,
Sufletul meu varsă o ploaie tămăduitoare
Peste tine, floare veștejită!
El suflă o muzică mută peste somnul tău,
Parfumul său îți liniștește mintea!
Lumina sa, în pieptul tău întunecat,
Se răspândește ca o a doua tinerețe.
Ființa ta este cuprinsă până în adâncuri
De a mea.

V.
„Vrăja s-a sfârșit. Cum te simți acum?”
„Mai bine – cu totul bine”, răspunse
Cel ce dormea. – „Ce ți-ar face
Bine când suferi și ești treaz?
Ce ți-ar vindeca capul și coasta?” –
„Ce m-ar vindeca, aceea m-ar ucide, Jane:
Și cum trebuie să mai rămân pe pământ
O vreme, nu mă ispiti să-mi rup
Lanțul.”

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley