M-am luptat cu nepăsarea ce s-a cuibărit în mine,
Dezertând din amintire m-am întors la realitate..
Am strâns slovele-n condei să-mi trimit gândul spre tine
Și mi-am plămădit poemul fără pic de falsitate!
Nu mi-am înțeles menirea..am fost prunc, azi sunt femeie
Încheiat-am cu destinul pact să nu-mi mai plâng de milă
Mi-am ținut o viață-ntreagă sentimentele sub cheie
Acum le transpun în versuri înșirându-le pe-o filă...
De ce tot mă simt stingheră?!..Parcă nu-s din astă lume
Lacrimile nu-mi ard fața..se preling spre nicăieri
Nu văd luna când răsare și nici soarele de-apune..
Mâine-i azi..azi nu există..căci s-a transformat în ieri..
Știu scenariul vieții mele..mă va înghiți uitarea
Nici măcar vreo primăvară nu-mi va plânge căpătâi
Acu'-i vară, acu-i iarnă..iar m-atinge nepăsarea
Epitaful mi-e ironic: "vreau în suflet să-mi rămâi!"..
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Detalii poezie:
Distribuie pe: