în ceașca de cafea
a clocotit
(spun vrăjitoarele)
viața mea
în zațul maroniu
se ascund chipuri
uneori zâmbete
mai des lacrimi
decantează lichidul dens
privirea tatălui
vocea lui recitând poezii
strigătele copiilor iarna
agonia unui curcan
cu gâtul pe jumătate tăiat
tufele de crini năpădite de melci
iluziile din cartea de sub pernă
atâția fulgi topiți în păr
migrenele din dimineți obosite
lacrimi
țin ceașca în palme
ca pe o candelă
și nu am curajul să beau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Deși nu sunt dintre cei care citesc în cafea, prin poemul tău parcă se întrervede mai mult un suflet decât un destin... Asta nu e rău deloc!
Am citit cu plăcere!
florianruse duminică, 06 octombrie 2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: