Există o-ncântare-n pădurile virgine... - George Gordon Byron

Există o-ncântare-n pădurile virgine,
Există un extaz pe țărmuri solitare,
Există lumea în care nimenea nu vine
Să intre-n muzica străfundului de mare:
Iubesc îndeajuns și Omul, Natura însă nesfârșit -
Cu simțurile noastre -, furând
Din toate cele ce pot fi sau care s-au sfârșit,
Ori contopit cu Universul; și simt profund
Ceva inexprimabil, deși nu toate minunile se-ascund.

Învârte-te, obscur și albăstrui Ocean-dat rostogol!
Căci flote, zeci de mii, te-au măturat în van;
Lăsat-a omul pământul ruinat, și-al său control
Se termină la mal; Peste câmpii-liman
Epavele sunt toată fapta sa, și tot ce e uman
Va fi doar umbra devastării sale - salvându-se pe sine -
Când pentr-o clipă, precum un strop de ploaie,
Se va-neca-n abis cu gemete și bule în șiroaie,
Fără mormânt și dangăt, fără sicriu - un nimeni.

Dar pașii lui nu-s pe-ale tale drumuri, - câmpia ta
Nu-i răsfățare pentru el, - tu nesupusă crești
smulgându-ți-l din tine; malefică puterea sa
Ce-o folosește să dărâme, pe toată s-o detești,
Respinge-l de la pieptul tău spre bolțile cerești
Și-alungă-l tremurând prin ludicele-ți ploi.

traducere - g.Cristea




There is a pleasure in the pathless woods


There is a pleasure in the pathless woods,
There is a rapture on the lonely shore,
There is society where none intrudes,
By the deep Sea, and music in its roar:
I love not Man the less, but Nature more,
From these our interviews, in which I steal
From all I may be, or have been before,
To mingle with the Universe, and feel
What I can ne'er express, yet cannot all conceal.

Roll on, thou deep and dark blue Ocean--roll!
Ten thousand fleets sweep over thee in vain;
Man marks the earth with ruin--his control
Stops with the shore;--upon the watery plain
The wrecks are all thy deed, nor doth remain
A shadow of man's ravage, save his own,
When for a moment, like a drop of rain,
He sinks into thy depths with bubbling groan,
Without a grave, unknelled, uncoffined, and unknown.

His steps are not upon thy paths,--thy fields
Are not a spoil for him,--thou dost arise
And shake him from thee; the vile strength he wields
For earth's destruction thou dost all despise,
Spurning him from thy bosom to the skies,
And send'st him, shivering in thy playful spray.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron