Motete II (3) - Eugenio Montale

Departe eram cu tine când în umbră
părintele-ți intră, cu-n bun rămas.
Ce-am știut pân-atunci? Căci nu m-am tras
din irosirea de-nceput decât:

pentru că fără drept te ignoram:
și știu din lovituri că se răsfrânse
de-acolo-un ceas, ce-aduce Cumerlotti
sau Anghebeni – în pocnete de capse
și plânsete și alergat de trupe.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.