Eu sunt ca pădurile - Radu Gyr

Sufletul meu, eu sunt ca pădurile.
Mă-ncaier cu grindina, mă apăr cu joardele.
Las să mă spintece trăsnetul, bardele,
aprig și mut le adun izbiturile.

Eu sunt, viața mea, ca pădurile, naltele.
Rabd să mă sfârtece, rabd orice smulgere.
Jertfesc generații de trunchiuri, dar altele
mai dur mi le urc pentru vânturi și fulgere.

Primesc și-nălțările, primesc și surpările,
că lupt cu mândrie, că-ndur cu smerenie.
Din geamăt fac orgă și freamăt ca mările,
din orice înfrângere nouă dârzenie.

Și dacă hățișul mi-l spurcă jivinele
sau cad până jos sub topoare nemernice,
îmi simt dedesubt cum tresar, mai puternice,
cu-mpotriviri de oțel, rădăcinile...

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.