Eu nu-ți vreau iubirea.
N-aș ști cum să am grijă de ea, astfel încât să nu te rănesc.
Alții au făcut-o înaintea mea, destul să-ți lase cicatrici.
Pe mine lasă-mă doar să-ți sărut rănile...cu buzele, cu zâmbetul...
mâinile mi-ar fi prea aspre să le-atingă.
Cu mâinile te-aș putea ține strâns la lumina lunii pline,
să nu mi te fure strigoaicele.
Ți-aș mângâia delicat obrazul și tâmpla și părul,
iar tu mi-ai asculta zâmbind, psalmii inimii.
Eu nu-ți vreau iubirea. Nici trupul. Nici timpul.
N-aș vrea să-mi aparții vreodată.
Să lupți pentru sau cu mine înseamnă să fii puternic
și nu te vreau puternic...
nu te vreau obosit de mine și demonii mei.
Te vreau liber de mine, de orgoliul meu, de egoismul meu,
de promisiuni, de ziua de mâine.
Eu nu-ți vreau iubirea și nu-ți vreau nici sufletul.
Nu te vreau supus capriciilor mele,
vreau să poți simți cum se nasc stelele în sufletele oamenilor,
nu cum se sting.
Eu nu-ți vreau iubirea, nici trupul, nici timpul, nici sufletul.
Nu vreau să iau ce-ți aparține, nu vreau să fii gol de tine,
ci întregit.
Nu vreau să fii sclav, nu vreau să îmi fii,
vreau să fii fericit!
vezi mai multe poezii de: M.Camelia
Detalii poezie:
Distribuie pe: