Ești tot acolo, lună!
Ești tot acolo, soare!
Rămas-a neclintit
Al vostru chip pe cer!
Purtați fără cuvinte
Iubirea creatoare
A Celui ce-a zidit
Minunea din eter.
Ești tot neobosită,
Tu, inimă de carne
Și ții viața-n cadență
Pulsând necontenit!
O, ce-ar putea vreodată
În mine să răstoarne
Această evidență
Că El te-a făurit?
Ești tot acolo, cruce,
Cu harul mântuirii,
Vărsând nemeritate
Nădejdi spre viitor!
Mesajul tău răsună
Să spună omenirii
Că toate au fost create
De-al nostru Salvator!
vezi mai multe poezii de: luciancazacu
Detalii poezie:
Distribuie pe: