Erezia de duminică

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

miercuri, 13 ianuarie 2016

Lumea mă invadează celulă cu
celulă Mai întâi creierul şi singu
rătatea Apoi braţele şi speranţa
Inima ultima redută a condiţiei
umane Semnează şi ea indubita
bila pace ruşinoasă Însă moartea
purifică totul Oricând e posibil
saltul mortal din pântecele vieţii
Când sunt trist mănânc un măr
Nu poţi şti niciodată de unde
sare Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.