Era entuziasmului - Nicolae Labiş

Suntem în miezul unui ev aprins
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi
În flăcările noastre se destramă.

Nereținute forțe azi se cer
Să se consume-n arderea această.
Unui elogiu trândav și inform
Prefer injuria entuziastă.

Viata ni se cheamă-n încleștarea
Supremei bătălii pe câmp deschis.
Și-așa ea ni-i revoltător de scurtă
Ca s-o mai dăm pe lene și plictis.

Prieteni, să trăim entuziasmul
Ce om făcu din fiecare rob,
Și care azi ne-nsuflețește lupta
În unica-ncleștare de pe glob.

Războinici nu, ci luptători de gânduri,
A lumii însănătoșire vrând -
Mai este pe pământ ticăloșie
Și-i oftică destulă pe pământ.

O clasă ne-a născut - cea proletară -
Ea ne-a născut, ori ea ne-a renăscut.
În numele natalei noastre clase
Stârpi-vom jaf, și lepră, și scorbut.

Obișnuiți să chiuim la chefuri,
Să hohotim și să iubim femei,
Când suntem cu dușmanul față-n față
Ne impietrim sub platoșa de stei.

Noi omenia nu ne-om săraci-o -
Nimic din ce-i uman nu poți să negi.
Și un entuziasm al întristării
Există pentru oamenii întregi.

Păstra-ne-vom a inimii comoară -
Atâta doar - mai plin vom viețui:
Entuziasm când bei un vin de seară,
Entuziasm în zori lucizi de zi.

Să-ntâmpini primitor melancolia
Când toamnele ți-o poartă sub fereșți,
Dar să auzi prin toamne primăvara -
Entuziasm - nu vrei să putrezești!

Suntem în miezul unui ev de foc,
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.

(1958)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş