Un ultim cuvânt înoată într-o mare de tăcere...
Doar el a rămas nespus...
Celelalte cuvinte s-au înecat sub secundele trecutului
ce au lovit cu o maree de interdicții.
La început, un șir indian de cuvinte au pornit înotând spre malul fericirii,
Dar, să nu lase urme adânci în trecerea lor,
s-au grupat unul după unul , pas după pas, zi după zi,
pentru a ajunge la nisipul de aur al prieteniei.
N-au înțeles, însă, că depărtarea face ca malul să pară lin,
Și că prea multe vânturi umbresc zarea adevărului.
Așa că, val după val, cuvintele au fost stropite cu apa tăcerii.
Au răcit și au murit de ... liniște.
Doar unul singur cuvânt, purtător de ADN misionar,
Își aruncă acum brațele, într-o ultimă zvâncnire,
drept stil liber al unor cuvinte ce au fost cândva trăiri
ce și-au găsit porturi de andocare în răsărituri uitate.
O ultimă zvâcnire, dar nu către țărmul mult prea îndepărtat,
ci către curentul lin al apelor limpezi.
Pe valul destinului va pluti spre liniștea sufletească
neindicată în cărțile de tarot.
Mai aruncă în zare o ultimă privire la iluzia nisipului de aur
Și, cu ultimă putere, strigă, ca un epilog al iluziei sale, MULȚUMESC!
vezi mai multe poezii de: blacks
Detalii poezie:
Distribuie pe: