Elegia a XXII-a - Linişte

luni, 06 februarie 2023

E liniştea lumii albastru veşmânt,
Oprire de aer să poarte cuvânt,
Priveghiul luminii când noaptea-i mormânt,
Vieţii strivite-n adânc de pământ.

Abisul marin e doritul iatac
Ca pături de nea la răsaduri ce tac,
Ori somnul profund pentru vântul posac,
De zeu strâns amarnic sub gura de sac.

Prelungă plutire-i ca zbor de condori,
Din margini de lumi revărsare de zori,
E zâmbet născut de-ai iubirii fiori,
Din cărţi furt tăcut de uitate comori.

Răsfăţ e desprins din arome de floare,
Sau zări aţipite-n apusul de soare,
În vis semn lăsat de-a naturii splendoare,
Ca roua smarald pe-ale ierbii covoare.

E liniştea zarvă topită în gând,
E lacrima cursă din ochiul plângând,
Etern de nisip prin clepsidre curgând
Şi drum rugăciunii spre ceruri urcând.

07 mar 2007
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.