Se fură ţara! 'n slava lor tăcută
Destinul are-aromă de cucută!
S-au înşelat; nătângă vanitate,
Eroii plâng amara libertate.
Căderea lor devine sinecură,
Nu doar averi, ci sufletul se fură!
Altfel, cum Doamne, unde-şi au mormântul,
Urmaşii vând străinilor pământul?
Căderea lor a fost spre nemurire,
Cei vii strămută astăzi cimitire,
Îşi vând pădurea, ţarinile-s goale
Onoarea costă două-trei stamboale.
Se fură oul din cuibarul cloştii,
Ţoţi cei netrebnici s-au unit cu proştii.
Iar sufletele? Sufletele-s moarte,
De dor se frâng cei ce-s plecaţi departe.
E importantă doar plăcerea, clipa,
Uitarea şi-a întins pe tot aripa.
Necenzurat se schingiuieşte graiul,
Contemporanii îşi mimează traiul.
E dragostea de ţară prohibită
Respectul e o pasăre rănită.
Credinţa? Doar cuvinte potrivite,
Şi adevăruri de minciuni strivite.
Nedrept prezent, istoria-i siluită
Şi-n ţara sistematic jefuită,
Când ninge, ninge numai deznădejde
Eroii-şi plâng trădarea prinşi în mejde.
23 feb 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: