Elegia a III-a - Înstrăinare

luni, 16 ianuarie 2023

Zicere:
Suntem cea mai josnică specie prin ferocitatea canibalismului social
pe care-l practicăm fervent începând cu Cain şi Abel.

Pierdută-i bătălia aceasta inegală
Cu răul ce îşi curge tăcuta lui spirală?
Trăim aceeaşi vreme de aspră încercare,
Hapsânul Cain ce zace ascuns în fiecare
Uitat-a trebuinţa de a munci ogorul,
Râvnim şi noi la jertfa adusă de păstorul,
Acelaşi sânge-n trupu-i, născut de-aceeaşi mamă,
Cum s-a ajuns ca frate de frate să se teamă?

Nu-i de ajuns pedeapsa de-a trece casei pragul
Spre lumi necunoscute? Ba devenim pribeagul
Ce n-a pierdut cărarea cu zile blestemate,
Zidită-i neodihna de nopţi înlăcrimate.
Clamase Creatorul: - Pe Cain cine-l ucide,
De şapte ori plăti-va pornirile-i perfide!
Adeverită-i spusa, se înmieşte veacul,
În urmă, omenirea, cu rău îşi umple sacul.

Nevrednică fiinţă, prinosul numai ţie
Ţi l-ai adus în vreme. În strânsa avuţie
Ai împletit cu vârsta şi multă-nstrăinare
Golgota lăcomiei, mereu amăgitoare
Te poartă pe oceane, dar nu-ţi arată portul,
Iar când atingi limanul, îţi cere Charon ortul.
Şi cei rămaşi în urmă se-ncaieră pe haturi,
Îndreptăţiţi de naşteri, flămânzii de olaturi,

Virtuţile alungă şi uită de onoare
Schimbând îndestularea în veşnică-nchisoare.
Privirea nu mai trece de ziduri poleite
A dărui, a cere,-s cuvinte prohibite.
Nu-s scuze pentru nimeni pornirile venale
Sunt tot nelegiuire ucideri fraternale.
Celui lipsit de suflet, pretinsa-i bunăstare
E doar o amăgire, pe sine nu se are!

02 iul 2018

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.