Vino, să ieșim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasă,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetății,
din ceață ce pe poduri de metal se lasă.
Vino pe deal, pe cel din urmă-n soare,
unde-un trecut de slavă cu suflare lentă
sub pietre doarme,
să strigăm de-acolo după păsările călătoare.
Să strigăm precum obișnuiesc copiii între
jocuri, cari făr-a ști ce strigă își rostesc prin chiote
extazul efemer pentru cele ce au loc în cer.
înduplecați de soartă,
nouă înșine străini, cu patria pe umeri -
moartă, noi am văzut, ce-i drept, de-atâtea ori,
că-ntraripatele puteri, răzbind prin nori,
orbite de o țintă depărtată ne iau văzduhul prin tangență doar -
ca o săgeată - și nu mai prind de jos din țări
nici fluturări de semne și nici veste.
Vino totuși să strigăm de-acolo de pe creste, să strigăm
după cocorii
care pleacă și-n vuietul de mântuire o țin către limanul
dincolo de fire. în cumpăna și-n sfâșierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, străfundul neguros, rumoarea ce
ne-neacă să le lăsăm sub noi - și de pe dealul cel
din urmă cu semne-nchipuind în vânturi
libertatea să strigăm după triunghiul călător.
Distribuie: