Eşarfa din coşul de rufe - Gellu Dorian

Treci mai departe de locul în care
acum o sută de ani, exact în acel loc
în care îţi arunci ţigara, un ins obosit,
numele lui nu are nici o importanţă,
s-a oprit şi s-a întrebat, oare ce se va întîmpla
peste o sută de ani exact în acest loc
pe care nimeni nu-l ia-n seamă,
nici acum, nici atunci n-a stîrnit curiozitatea vreunui ins,
deşi este la fel de bun ca oricare altul
de oriunde din lume,

dar şi aceasta este o iluzie,
acum mor milioane de oameni, chiar în această secundă,
unii nici nu ştiu că mor,
alţii nici nu şi-au dat seama că au trăit,
cei mai fericiţi sunt cei fericiţi cu adevărat, dar lor
nu li se întîmplă nimic,
nici măcar să se gîndească la un ins de acum o sută de ani
care s-a întrebat ce va fi acolo, în acel loc, peste o sută de ani,
lor, o sută de ani li se pare puţin,
nici veşnicia nu li se pare imposibilă,
ei nu au simţ,
au doar inimă în care au burduşit un soi de fericire
la care nici măcar ei nu se gîndesc,
pentru că fericirea nu prea le dă răgaz să gîndească,
nici nu ştiu dacă s-au născut, dacă s-au trezit,
dacă mai sunt ei,
dacă mîine va fi mîine,
dacă mîiine va fi mîine continuu,
în timp ce ziua de ieri s-a făcut scrum,
aşa cum la capătul ţigării insul de acum o sută de ani
s-a scuturat la atingerea degetului de aer pe care
Dumnezeu l-a lăsat peste ţigara de după care a dispărut,

şi aceasta nu mai este o iluzie,
nu mai este nimic,

şi totuşi,
după o sută de ani, în acest loc, aici, unde eu cred că este imposibil
să trec mai departe, pe la prînz, atunci,
ce va fi,
ce se va întîmpla,
şi asta mă face atît de trist,
atît de trist, atît de trist,
încît intru să trag o vodcă din care, fără nici să gîndesc, apare
în uşă insul de acum o sută de ani,
care, la rîndul lui, trage o vodcă,
mă priveşte în ochi şi-mi spune,
ne vedem după o sută de ani,
şi pleacă,

şi în acel moment ştiu sigur ce va fi aici, în acest loc,
peste o sută de ani,
ştiu şi asta mă face atît de fericit,
încît nu vreau să mai ştiu nimic de mine,
aruncat în viaţă
ca într-un coş de rufe eşarfa cu care oricînd
pot să mă leg de gîtul oricărei femei,

dar şi asta, desigur, e o iluzie,
şi asta mă face atît de fericit,
încît, privind peste o sută de ani, îmi zic,
o viaţă tristă plină de fericiri,
nu mă omorî şi mîine,
aşa cum m-ai ucis şi azi,
cînd nu ştiu, habar n-am ce va fi aici
peste o sută de ani...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian