Dureri din oameni

Autor:gabrielaa


Adăugat de: gabrielaa

marți, 02 februarie 2021

Mă dor oamenii
iviți răzleț în amintiri bolnăvicios de goale
prin colțuri neștiute de memorie
și vis
călători trecuți
dincolo de timp
prea din timp
în unica devenire legată de cer
veșnicie
fumegând prin candele.

mă dor oamenii
în delirul singurătății cimentați
străini de loc
de pași străini
amari și duri
cu vechi dureri lipite
de carne
și de gând

Mult mă dor oamenii
deveniți ziduri în mine
cu margini nedeslușite
de ceață
un sens absurdului sau
echilibrului plată
ce nu stiu de ma protejează
sau imi opresc primaverile
Iernându-le

Au rămas oameni în mine
au rămas  urme de oameni în mine
oameni triști,
oameni goi
imagini și ploi
și  atâta vor să poată
că de-ar putea ce sunt
lumină-ar fi
și nu pământ


vezi mai multe poezii de: gabrielaa


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLXVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.