După nori...

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

joi, 17 noiembrie 2016

După nori se-nvăle Luna
Într-o iarnă ancestrală,
Horoscoapele-ntr-una
Prezic: spaimă mondială!

După nori se ascund mistere
Ferecate-n steagul Lunii,
Prinse-n rocile austere
Pentru a le deschide unii...

După nori sunt și poeme
Strânse-n lanțuri argintate,
Zale grele cu dileme
Ce așteaptă dezlegate...


Poate-n iarna ce-o să vină
Călimara se va umple,
Muza nu ne-o fi jivină
Și ne-o sufla pe la tâmple...

Focul arde la portiță
O scânteie vrea să sară,
Sărut ,,muza" pe guriță
Poate s-o aprinde iară!

17.11.2016


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXXV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Lipsa unei muze si a poeziei gata sa izbucneasca,simtita,dar tinuta in"lanturi argintii "-frumos descrise.Ati evidentiat intr-un mod interesant acest lucru.
Cristiana Iliuta
marți, 21 martie 2017



Am citit, mi-a plăcut.
DANACIOBY
vineri, 18 noiembrie 2016