Duhovnic

marți, 14 martie 2017

În genunchi,
sub epitrahilul său,
văd cum Pământul e tot mai mic
şi stelele tot mai strălucitoare.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
aud cum, în loc de bătăile inimii mele,
bat clopote de mănăstiri primordiale.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
simt cum, în loc de sânge,
îngerii îmi urcă şi îmi coboară prin vene.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
Cerul e mai aproape de mine
decât eu însumi.

Binecuvântează, părinte,
să-mi mărturisesc păcatele !

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.