Drumul pân' la tine

luni, 20 noiembrie 2017

- Nu știu de ce secundele sunt curbe,
Nu au origini, se rotesc în gol,
Nici o furtună n-o să le perturbe
Chiar dacă timpul cade-n brânci, frivol.

El nu privește-n urmă nicio clipă
Și nici nu-i pasă dacă-l înțelegi,
De îl aduni ori dacă faci risipă,
Nu-l doare nici de plebe, nici de regi.

Pe marginea apusului din mine,
Eu mai măsor distanțele în ari,
E timpul scurt, dar drumul pân' la tine
E plin de flori, poeme și arțari.

- E totul relativ şi-apoi ce dacă
Ne revoltăm sau împotriva cui?
Timpu-i ştrengar, oricum vine şi pleacă
Şi nu dă explicaţii nimănui.

Noi alternăm demult, un “du-te, vino”,
Aproape tu, aşa departe eu,
Iubirea mea, cândva-mi spuneai: ”străino,
Dă-mi mâna să păşim pe curcubeu”

Şi am crezut în visul meu cu tine,
N-am pus pe fericire embargo,
Ce daca timpul pleacă şi revine,
E drumul lui şi n-are încotro.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.