Doar o femeie-ți poate deschide paradisul
de știi să-nvingi furia tăcerilor de ieri,
doar ea, stăpâna blândă a tot ce-nseamnă visul
te pune pe un soclu, drumeț de nicăieri.
Sărutul ei te arde. mistuitoare-i clipa
când neștuit se pierde prezentul în trecut,
nu încerca, drumețe, să afli ce-i risipa,
în apriga văpaie ești aer, apă, lut.
Într-o femeie tristă se-ascunde uraganul,
se surpă de durere toți munții vechi și goi,
talazurile-nalță înspre înalt oceanul
de lacrimi ne-nțelese, spre universuri noi.
Pâlpâitoare luna se-arată temătoare,
luceafărul se stinge, înlănțuit, tăcut,
nu te opri, străine, vei învăța cât doare
sămânța ne-ncolțită ce-ai azvârlit în lut.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Cu drag, domnule Petruvio :)
Mulțumiri pentru apreciere, domnule Brancu :)
Adina Speranta (autor) marți, 01 ianuarie 2019
Un vers bun, bine potrivit...citit cu atenție!
Georgebrancu duminică, 30 decembrie 2018
Mulțumesc pentru urare! Așișderea cu asupra de măsură!
Petruvio duminică, 30 decembrie 2018
Hahaha! Și eu citesc mult și nu rețin mai nimic. Dar consider că lucrul acesta e benefic. Le reține subconștientul, le prelucrează, iar conștientul scoate (zice el) ceva nou. Adică ceva care, deși s-a mai spus, e pus într-o formă nouă. Și, deci, e nou! Haha!
Petruvio duminică, 30 decembrie 2018
Da, și mie acel vers îmi place pentru imagine și recunosc, muzicalitatea lui.
De aceea nici nu am schimbat greșeluța din el, mi-o asum și merg mai departe :))
Cu ocazia popasului dumneavoastră, am recitit și eu poezia. Am marea ”calitate” de a șterge din minte ce scriu chiar de a doua zi :))
An Nou fericit, domnule Petruvio! :)
Adina Speranta (autor) duminică, 30 decembrie 2018
Superbă antiteză între drumeț și gazdă!
Totul este frumos, dar acest vers este fascinant:
"talazurile-nalță înspre înalt oceanul"
Petruvio duminică, 30 decembrie 2018
Caii mănâncă de obicei iarbă, iar mestecatul de plante tari le afectează dinţii. Astfel, specialiştii pot estima vârsta unui cal după gradul de deteriorare al dinţilor.
Citate şi Maxime:
Înălțimea nu se măsoară în centimetri, ci în idei. Costel Zăgan
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: