Te caută-n oglindă cu margini de tăcere,
Unde se frânge timpul c-o șoaptă de durere.
Se-aude cum suspină o clipă care moare,
Și-n ea tresare gândul cu vechea lui chemare.
Te caută în ramuri ce plâng a doua oară,
Când vântul scrie versuri pe frunza ce coboară.
Și-n iarba care ține în taină pașii tăi,
Se-nalță rugi de doruri și semne în văpăi.
Te caută în ploaia cu ochi de nemurire,
Ce bate-n geam cu inimi uitate de iubire.
Pe umeri îmi curg șoapte cu glasuri ce nu mint,
Și-ți lasă-n piept o rană cu iz de labirint.
Te caută-n cuvinte ce nu s-au scris vreodată,
În cartea fără nume, cu filele de gheață.
În liniștea ce urlă când nimeni n-o mai știe,
Și-n ceasul care tace în beznă pe hârtie.
Te caută-n lumina ce-apasă peste lună,
În somnul care fuge, lăsând o rană brună.
În zarea ce tresare sub visul fără chip,
Și-n cântecul de seară pierit pe un nisip.
Te caută prin umbre cu sufletul deschis,
Prin uși ce se închid cu lacăt interzis.
Ea urcă-n mine scările unui altar ciudat,
Cu pașii tăi în mine, ascuns, de neuitat.
Ea te găsește-n dor, chiar de te-ai risipit,
În colțul cel mai rece din cerul amuțit.
Căci dragostea e vie, chiar când e-nlănțuită
Ea sapă drum prin moarte, lumină neclintită.
Căscatul este contagios. Dacă cineva cască în prezenţa ta, vei începe şi tu să faci acelaşi lucru. Chiar şi dacă doar îţi imaginezi o persoană care cască, sau doar citeşti despre căscat, sau doar vorbeşti despre asta, vei începe să caşti şi tu.
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: