Număr pe degetele de la o mână flăcările
care au urcat în raiul privirii
să lumineze palma cerului.
E un punct comun în care se întâlnesc visele încheieturii,
acela între dăruire și iasomie,
la intersecția cu îngăduința pentru zborul în patria pietrelor.
Număr pe degete viețile
prin care am trecut ca printr-un inel
care mi-a prins între coaste soarele inimii.
Când am zburat cu brațele vânjoase în văzduhul scânteietor,
m-au plouat râuri și mări,
am contemplat plaja sărutată de valuri.
Când am pus piciorul în realitatea alergării,
mi-am amintit de tot ce am străbătut la pas
și în mișcarea nevăzută a lunii.
Îmi rămân fidelă, iubind nețărmurit
ce are sens pentru viața vieții. (8.06.2023
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: