Dragoste rapace...

Autor:Florin-Cezar CĂLIN


Adăugat de: spykal

duminică, 19 noiembrie 2017

Un suflet să nu crezi că n-are glas!
Când cere sentimente permanent.
Oferta lui e ceea ce-a rămas!
Dintr-o iubire ca un testament.

Cu-n zâmbet tu poți săruta un suflet,
(sătul de-nșelăciune, de destin).
Sătul de viață și sătul de umblet,
Când vede că acesta-i numai chin.

”Ah! De-aș putea să-ți deslușesc privirea!”
Cât de ușor mi-ar fi ca să citesc.
Tot ce-i în tine (chiar și amintirea),
Și asta fără teamă că greșesc.

Acestea sunt meniri analfabete!
Închipuiri de nimenea alese.
Vor deveni cândva fapte concrete,
Numai de noi doi sigur înțelese..

Și totuși ai uitat de toate-acestea,
(de dragoste, de liniște, de pace).
Iar mai presus de toate chiar pecetea,
Ai pus-o peste dragostea rapace.

Brăila, noiembrie 2017


vezi mai multe poezii de: spykal


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.