Poezii despre Dragoste:

SĂ NINGEM...

Iubire veninda din aştrii,
În palmele tale eu ning.

O mângâiere-a ta-i ocean de nemurire
În care eu mă scald crezând in fericire…
Când şoaptele-ti trezit-au talazuri de dorintă
Noi ,amândoi ,am depăşit a pragului voinţă.

ROPOTUL PLOII

Ropotul ploii căzând sacadat
Otravă îmi toarnă încet în ureche.

Bate-un clopot peste ceruri şi le-nchide porţile
Undeva un cer albastru îşi dezmiardă stelele...
Eu nu am bilet de voie pentru zbor şi nici nu pot
Să adulmec primăvara, să alung iarna de tot...

Se-nseninează noaptea şi cerul se deschide
Când îi zâmbim tristeţii pe care-o-mbrăţişăm
Ne căutăm amarul ascuns printre firide
Şi birul depărtării în fiecare zi îl dăm...

Sint singura-n odaia mea de nunta
Cu ostile iubirii care cinta
De dorul lui.Caci iata-l....parca vine
Prealunga asteptare sa-mi aline.

Aseară ai dansat cu diavolul

Şi ţi-au murit îngerii,

Precum visul prinde aripi către stele sclipitoare,
răsărind ca mândra lună peste-al nopţii calm ocean,
netrăite sentimente îşi pornesc a lor vâltoare,
valuri, vuiete, vârtejuri în al vieţii alean.

Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...

În jurul meu e noaptea fără viață,
Căci tot ce nici n-a fost nu va mai fi,
E prea târziu să sper în dimineață
Și mult prea greu să mai aștept o zi.