Dezmierdare

vezi mai multe poezii de: nutzu

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

Stimati creatori de frumos,

Departe de mine e gandul si dorinta de a intra in polemica cu dumneavoastra. O fac domnii Stefanescu, Kosta, Sorescu si multi altii suficient de mult (si mult prea grosolan, cred eu), o fac editoriii celuilalt site care v-au rezervat doar locuri in atelier. Desigur, puteti veni in contrapartida cu exemplul aprecierilor de pe ul al treilea site, site-ul cu penite. Dar v-am mai zis: trocul cu penite dauneaza grav sanatatii sufletului; si chiar daca nu aveti puterea sa recunoasteti public acest lucru stiti in adancul sufletului ca am dreptate. I-am reprosat doamnei, de doua ori in timp, intreband-o de ce a permis acest troc. Am facut de doua ori acest lucru, prima data cand a inceput fenomenul si relativ recent cand am constatat ca fenomenul a devenit grotesc. Prima data mi-a dat dreptate, spunand ca nu are cum sa controleze caracterul autorilor si ca se bazeaza pe o autocuratire. Intre timp, situatia s-a agravat fiind o serie de 20-30 de autori care se felicita reciproc pentru lucruri departartate foarte mult de poezie
„Cu îu şi îu şi îu şi îu" este un exemplu de vers dintr-o poezie care a cules penite. „garduri de sârmă ghimpată în care se zbat, din ce în ce mai rar însă, trupuri electrocutate..." un alt vers dintr-o alta poezie cu penite. Am sau nu am dreptate?
Dupa cum am mai spus, eu scriu doar pentru propria mea placere. Imi accept limitele si prefer ca cineva sa-mi spuna unde gresesc. Direct si indirect, ma ajuta. Si dumneavoastra ar trebui sa fiti adeptul acestui principiu.Ati avea de castigat, pentru ca, trebuie sa recunoasteti, aveti si erori. Desigur, din scrierea si publicarea acelor sute de incercari poetice v-ati construit in minte un tron pe care v-ati suit considerand ca poemele dumneavoastra sunt de la primul pana la ultimul cuvant, perfecte. Asa or fi, nu comentez. De fapt nici nu prea fac comentarii la calitatea postarilor celorlalti autori. Partea frumoasa e ca sunt atat de putini care cauta faima si atat de multi care scriu pentru propria placere. Dar, cum am mai zis, sunt si exceptii. Dumneavoastra o faceti doar pentru alimentarea orgoliului de poet, considerandu-va sus si neacceptand critici. Noi, astia, o facem doar pentru propria placere. Nu am urmarit publicarea poemelor (nu am cumparat nicimcar o revista din cele in care am aparut)
In ceea ce priveste versul alb, toata lumea isi ascunde neputinta si il da de exemplu pe Nichita Stanescu. Intre un milion de Stanesti adunati toti intr-o singura persoana dpdv al harului poetic, dar pastrand acelasi vers alb si un singur ( asa cum si este , de fapt) Mihai Eminescu, tot timpul il voi alege pe Mihai Eminescu. Va dau un exemplu: pe strada ( ca poezia se adreseaza publicului) foarte putini vor fi in stare sa spuna doua vorbe din poezia lui Stanescu. Din Eminescu vor fi multi, foarte multi care vor fi in stare sa recite strofe intregi si chiar poeziii complete. De ce? Pentru ca poezia lui Eminescu venita din secolul 19 este cu mult mai frumoasa decat cea a lui Stanescu din aniii 70. Care e mecanismul? Calitatea mesajului. Poezia lui Eminescu ( si, pastrand proportia, a celorlalti care au scris poezie clasica) va strabate secole, pe cand cea a lui Stanescu va dispare in anonimat. Lumea este sita. Ea retine doar ce-I frumos. Multi il contesta pe Stanescu, dar NIMENI nu il contesta pe Eminescu
Insusi dumneavoastra nu sunteti adeptul versului liber. Spuneati de un experiment cu reclamele culese la gramada si insiruite una dupa alta care au dat nastere….. unei poezii in vers liber.
Si atunci, de ce sunteti asa inversunat? Nu am dreptate cand v-am sesizat anomaliile in compozitie? Nu am dreptate cand am constatat nerespectari de ritm, nepotriviri de rima si chiar probleme la masura? Ca nu vreti sa le recunoasteti, asta e. Aveti si poeziii care sunt frumoase, dar aveti si rateuri.
Gata, inchei! Ma duc sa citesc ceva filosofie. Dupa cum ati observat am cateva poeziii cu puternici idei filosofice. Urmariti “Solia”si veti constata ca nu veti mai gasi o astfel de idee prin literatura. Dumneavoastra nu atingeti deloc aceste teme filosofice. Scrieti doar de sentimentele de iubire intre oameni, intre un el si o ea. E frumos, dar trebuie si diversificare. Va recomand.
Uitati, va propun o tema: ce este poezia, cum se prezinta poezia in ochiii lumii si cum puteti prezenta acest lucru in versuri. Eu la asa ceva lucrez acum. Cand o voi termina (nu stiu cand ca nu sunt intr-o competitie si astept continuarea unui vers zile intregi daca este cazul), va astept sa-mi spuneti parerea dumneavoastra,sincera. Incercati si dumneavoastra si eu la randul meu va voi spune propria parere. Iar cand cele doua texte vor fi publice, poate vom avea puterea sa analizam care compozitie imbraca mai bine tema. Nu va provoc la un concurs, va propun doar o tema deosebit de frumoasa, care dezvoltata frumos poate da nastere la o compozitie frumoasa.
PS.. In privinta numelui sa stiti ca nu ma deranjeaza ca este public.O persoana atenta ar fi vazut ca mi-am facut public prenumele intr-un comentariu, iar pt nume urmariti, va rog, compozitia (black+s=negrus)
Va doresc numai bine!

blacks
duminică, 29 martie 2015

Liliana, ai dreptate. Poezia trebuie să o înțelegi, s-o simți, să te regăsești în ea nu, să-i faci autopsie și nici să-ți explici singur textele. Trebuie să-l lași pe cititor să înțeleagă.
Întotdeauna, încântat de prezența ta.
nutzu (autor)
duminică, 29 martie 2015

Blacks / LAURENTIU NEGRUS-COSTIN, "Dacă tăceai, filozof rămâneai"!
nutzu (autor)
duminică, 29 martie 2015

Domnule Blacks, ma adresez asa pentru ca nu va cunosc numele real, am citit cu interes si cu stupoare comentariul... sau ma rog, opinia dumneavoastra. Ba chiar m-am intrebat daca nu sunteti cumva anatomopatolog dua felul in care ati autopsiat aceasta poezie.

Dati-mi voie sa va spun ca poezia e POEZIE, nu trebuie sa fie analizata dupa logica dumneavoastra ci dupa a fiecarui cititor in parte. In poezie poate sa ploua de jos in sus, poate sa ninga cu fluturi chiar daca acest lucru sfideaza logica si gravitatia. Tocmai de aceea e frumoasa poezia pentru ca nu e matematica , fizica, logica. Cat desre pescarusii care se ineaca... ati facut o gafa impardonabila... Pescarusii plonjeaza in valuri in cautarea hranei ( a pestilor desigur) si n-am auzit vreodata ca unul sa se fi inecat. Asta apropo de logica :)

Cat despre urmatoarea afirmatie:
" Versurile nu se imperecheaza, nu se imbratiseaza, nu respecta niciun calapod al poeziei clasice. Cuvintele din finalul versurilor 1 si 3 sunt antagonice din punct de vedere a rezonantei, nu se “ imbraca” deloc."
va spun ca sunteti total e dinafara.

Ati auzit de poezia cu vers liber? Da? Cea care are muzicalitate chiar daca nu e cu rima imperecheata, imbratisata sau incrucisata? Cea care poate imbraca orice forma asa cum simte poetul? Haideti sa va dau un exemplu si apoi o sa va rog sa va exprimati opiniile cu mai mare atentie:


Ce bine că eşti
versuri : Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Sa auzim numai de bine si asa cum ati spus la inceputul comentariului dumneavoastra..." sa stam stramb si sa judecam drept...." E un indemn foarte bun!


Liliana Trif
duminică, 29 martie 2015

Incep cu o rugaminte: nu considerati cele ce urmeaza ca un exemplu de invidie, ca o rautate. Considerati-le doar ca o parere personala si ca un indemn: sa stam stramb si sa judecam drept.
Fara a ma considera o somitate in materie, si fara a avea ceva cu cineva anume, consider ca aceasta poezie are cateva hibe:
“Cum tipa-n valuri pescarusii” ma deranjeaza acest "in valuri"; pe valuri as intelege, in zbor, in aer as intelege, dar in val, nu!; s-ar ineca

“Ce simt e doar o framantare de care mintea habar n-are”; tremorul este specific exteriorului iar framantarea este specifica interiorului; deci, framantarea este o stare traita si simtita de interior; dar daca mintea nu are habar de framantarea interna, cum o poate simti? Iata o fractura de logica, grava
“Un rug uscat imi este carnea” – daca nu fac abstractie de o anumita conotatie, atunci e grav, foarte grav pentru un barbat; daca fac abstractie, un rug stins nu este o figura de stil pentru pasiune; as fi inteles un rug aprins, dar nu unul uscat
“ desi, de-atata agonie” o fractura de logica destul de grava daca o corelez cu ideea “ sunt beat de doruri”; betia induce multe, dar nu induce o stare de agonie; poate ca in situatia unei come alcoolice poate aparea agonia, dar atunci numai vrobim de sentimente de iubire. Fracturile astea logice eu le consider a fi pacatul capital al poeziilor. Da impresia ca o strofa a fost scrisa de o persoana, iar alta de alta persoana.
In ceea ce priveste constructia rimele sunt putine, slabe. Versurile nu se imperecheaza, nu se imbratiseaza, nu respecta niciun calapod al poeziei clasice. Cuvintele din finalul versurilor 1 si 3 sunt antagonice din punct de vedere a rezonantei, nu se “ imbraca” deloc.
Am senzatia ca cineva are un program pe calculator de facut poezii, doar de dragul cantitatii 100-200-300-400-500-600-700, etc. (la mai mare din partea mea!) care culege cuvinte din dex si in functie de intelesul acestora le grupeaza astfel incat bitii electronici si organizarea lor in acest program decid constructia poeziei.
Concluzie: consider ca este o incercare care trebuie restructurata, regandita, finisata. Daca este doar parerea mea, nu o luati in calcul. Va multumesc!

blacks
vineri, 27 martie 2015

Pana si pietrele ar tresari si s-ar lasa cuprinse de emotia tulburatoare a poemelor tale, Ioan! Tu stii cat de greu imi e sa gasesc cuvintele potrivite, dar iti multumesc pentru clipele de POEZIE, cum altfel decat cu sufletul intreg!
Liliana Trif
joi, 26 martie 2015

Vă mulțumesc din suflet, tuturor!
nutzu (autor)
joi, 26 martie 2015

Superbe versuri !
Va asteptam cu drag sa ne aduceti bucurie in suflete.
Mihai_Manolescu
joi, 26 martie 2015

Finalul este incandescent! Imi place si "... În cenuşa
Proprie-mi vieţi mă simt scânteie". Foarte frumos, superb!
andreionthepoetry
miercuri, 25 martie 2015

felicitari!
petrica_c
miercuri, 25 martie 2015

postati rar, dar si cand postati... imi place mult!
ioana
miercuri, 25 martie 2015

O poezie perfecta nu poate aduce decat incantare.
Se simte poetul atent , creativ , experimentat.
Superb!
Adina Speranta
miercuri, 25 martie 2015