Poezii despre Dragoste:

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

Ȋn toate iubitele mele trecute,
Mereu, te-am cǎutat tot pe tine ,iubito,
Și-aproape ȋn toate puțin te-am aflat. Doar
Ȋn tine, din tine, nimica nu aflu.

Oare-ai fost ciutǎ – acum câteva veacuri
Sau pentru ce ți-s gleznele așa zvelte,
Jivina mea, vânatǎ-n veacuri celte
Și-adusǎ din pǎduri ȋn vechi iatacuri?

O sǎ rǎmâi ȋn mine și dupǎ ce-o sǎ pleci
La fel de nepǎtrunsǎ, la fel de-mbietoare,
O insulǎ ciudatǎ cu drumuri și poteci
Ce nu duc nicǎierea sǎrmana mea plimbare.

STĂRI INTERMEDIARE

La început am fost aer
Şi umpleam nesfârşitele spaţii

SPRE TOAMNA

Vreme turbata
Peste lume-aruncata,

Imi purtam turma de vise
Prin muntii de cer
Cu poteci aburite de stele
In timp ce stam tolanit

SPIRALĂ NESFÂRŞITĂ

Din aceiaşi rădăcină,
Sori ce nu mai au lumină,

Iata,ma scald in chipul tau
Ce se rasfringe in spiralele lactee
Iubita mea femeie.
Ci am venit sa ne ingemanam

Motto:
“Nu căta comori cerute de a lumii desfătare,
Nu culege măreţia unei clipe, unei lumi,
Nu-ngrădi eternitatea în a banilor chemare,