Poezii despre Dragoste:

Îţi scriu aceste rânduri şi nu ştiu ce mă doare
Distanţa dintre noi sau drumul către soare,
Îmi spun că întâmplarea aşa a fost să fie,
Să-ntârziem apusul, iubirea mea târzie.

Am înălţat cu pana, din cerneală,
Castele pe nisip... s-au prăbuşit
Când vântul a bătut, la prima pală
S-a dus pe apă tot ce-am construit

M am topit ca lumânarea
uitată în fereastră
când se lasă seara
Și m am prelins

În iarba moale- a sufletului meu
te-ai așezat
Ca o mimoză
ai înflorit acolo

Ca ntr un vals
Pe muzică de Strauss
Tu-mbrăcat în vechea redingotă
Eu-cu aluniță pe obraz

De n-ar fi decât visul și tot ar fi de-ajuns
Sǎ mi te-aducǎ-n minte când mǎ cuprinde dorul
Ȋnsǎ mai e și cupa-aceasta unde-ascuns
Ṭin trupul tǎu, și sânul, și șoldul, și piciorul…

Ci te iubesc intr-adevar
Mireasa florilor de mar
Cu noaptea stalucind in par
Asemeni unui meteor.

Și mă gândesc adeseori cum plouă
Cu tunete când cerul e senin
Că nu ne-ajunge toamna și-amândouă
Destine colorate în carmin

Mereu ma tot gandesc la tine
Caci te iubesc
Iubirea ta imi face bine
Simt ca traiesc.

De ce îmi ceri
să te ridic
când eu mă simt
pusă la zid