Poezii despre Dragoste:

Bate-un clopot peste ceruri şi le-nchide porţile
Undeva un cer albastru îşi dezmiardă stelele...
Eu nu am bilet de voie pentru zbor şi nici nu pot
Să adulmec primăvara, să alung iarna de tot...

Se-nseninează noaptea şi cerul se deschide
Când îi zâmbim tristeţii pe care-o-mbrăţişăm
Ne căutăm amarul ascuns printre firide
Şi birul depărtării în fiecare zi îl dăm...

Sint singura-n odaia mea de nunta
Cu ostile iubirii care cinta
De dorul lui.Caci iata-l....parca vine
Prealunga asteptare sa-mi aline.

Aseară ai dansat cu diavolul

Şi ţi-au murit îngerii,

Precum visul prinde aripi către stele sclipitoare,
răsărind ca mândra lună peste-al nopţii calm ocean,
netrăite sentimente îşi pornesc a lor vâltoare,
valuri, vuiete, vârtejuri în al vieţii alean.

Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...

În jurul meu e noaptea fără viață,
Căci tot ce nici n-a fost nu va mai fi,
E prea târziu să sper în dimineață
Și mult prea greu să mai aștept o zi.

în biblioteca pustie
cărțile au organizat o conferință de pace
prezidată de la înălțimea unui raft simandicos
de Ficțiunea însăși

Îmi spui că ţi-e teamă de spaţii închise
Şi totuşi sub sâni mi te-nghesui avid,
În pieptul fragil ce tresare aritmic
Ferestrele albe abia se deschid.

Alături de tine
Viaţa-mi apare
Ca un vis frumos
Noi formăm o stea mare.