Ca două frezii care-s crude încă
Sunt ochii tăi ce mi-au ucis voinţa.
Drept inimă tu ai un colţ de stâncă,
Mai rece decât însăşi biruinţa
Ce-ai repurtat-o fără vre-un efort.
Eu sunt un fluture, aproape mort
Ce a trăit trei zile-n paradis.
Şi dacă acul sorţii m-a ucis,
N-am să mă plâng, aşa a fost să fie.
Câţi fluturi mor deodată pe câmpie
Şi nu sunt prinşi în nici un insectar?
Eu am sorbit din ochii tăi nectar
Şi-am mângâiat cu gândurile mele
Şi sânii tăi şi buclele rebele,
Dar m-ai strivit cu-o singură privire,
Când te voiam izvor de nemurire.
În loc de rai mi-ai dat un purgatoriu
Şi totuşi ştiu că n-a fost iluzoriu
Drumul concret spre singura mea vină.
Căci te iubesc gigantică lumină!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Imi place . foarte frumoasa! Stilul tau , inconfundabil , aici se simte clar , liber .
Felicitari.
Adina Speranta vineri, 27 martie 2015
frumos...felicitari!
danab vineri, 27 martie 2015
Multumesc pentru atentionare.Regretabila gresala de scriere!
stomff (autor) vineri, 27 martie 2015
Frumos, sensibil, delicat... De trecut la poezii preferate.
mirela vineri, 27 martie 2015
Frumos poem si ganduri si mai frumoase!
tudor vineri, 27 martie 2015
Foarte, foarte frumos. Mai verifica scrierea odata, sunt cateva greseli din viteza. Imi cer scuze ca semnalez asta, dar si poezia, si autorul merita ca postarea sa fie impecabila :)
andreionthepoetry vineri, 27 martie 2015
William Wrigley dadea pe gratis pachetele de guma clientilor care ii cumparau praful de copt. In curand a renuntat la vanzarea prafului de copt cand si-a dat seama ca oamenii il cumparau doar pentru a primi pachetelele de guma.
vezi mai multe poezii de: stomff
Distribuie pe: