Poezii despre Dragoste:

În nopţile de iarnă
Când lumea îngheţa în casele reci
Noi ne iubeam înfierbântaţi în cămiunul nostru
din beci.

Înger alb, înger de rouă, preafrumoasă zână bună,
Te arată dintre stele sau din basme fermecate,
Te-ai ascuns în roua rece sau în mare sau în lună,
Te coboară lângă mine căci te simt aşa departe...

Era o voce ușoară precum glasul unui cerșetor
cântecul cursese mai apoi de-a lungul gâtului meu
pentru a năvăli puternic ca o revărsare de ape
în cap unde s-a învârtejit îndelung înainte să adorm

POEZIE

Iambii şi trohei mei sunt trişti,
Tristă e şi coala de hârtie.

De câte ori , iubite...

De câte ori ,iubite, din cer tu te-ai prelins
Pe geana mea înlăcrimată în urma unui vis...

POEM

Doamne, cum te-aş săruta!
Doamne, cum te-aş mangaia

Pe aripi de caldă toamnă, printre frunze ruginii,
Trec agale-ndrăgostiţii pe străduţe rubinii,
Strâns ţinându-se de mână, sărutându-se duios,
Şoptind versuri de văpaie şi amor misterios.

PLURALITATE

La marginea luminii, stau două umbre mute.
O paşnică tăcere a năpădit Pământul.

PLOUĂ ÎNTR-UNA

Plouă într-una.
Toamna grăbită îşi pune cununa

Tu, foc; eu, ardere a ta
într-un focar de nemurire;
s-a stins iubirea ce era
un strop din marea fericire