POVESTE DE DRAGOSTE

miercuri, 11 martie 2015

POVESTE DE DRAGOSTE

Din orice universuri paralele,
Jocul de curbe spaţio-temporale
Ne aducea cumva pe-aceiasi cale.
Ne dăruia cumva aceleaşi stele.

Orice oceane ne-ar fi despărţit,
Aici, sau pe un câmp cu maci aprinşi,
De dragoste tot am fi fost învinşi
Şi paşii noştrii tot s-ar fi-ntalnit.

Te-aş fi zărit în treacăt într-o vară,
Te-aş fi ascuns apoi în amintiri,
Cu nimbul ipoteticei iubiri
Ce o visezi în fiecare seară.

Iar după ani şi tot din întâmplare,
Ţi-aş fi vorbit, sau poate nici atât.
Ochii spre mine vei fi coborât
Nepăsători, iubirea mea ce mare.

Şi anii trec cu grabnică risipă,
Iubiri fugare, doruri neîmplinite,
Castelele din Spania năruite,
Până-ntr-o zi, până în marea clipă.

Căci vine-o clipa-n-care te ating
Şi tu-mi vorbeşti, şi nu mai e un vis.
Ochii tăi calzi spre mine s-au deschis
Şi parcă zbor, şi mă rotesc, şi ning...

Şi-apoi iţi scriu cu dragoste nebună
Despre clavire, leoparzi şi dor.
Îţi scriu despre lăstun, despre condor,
Si-ţi scriu c-aş vrea să ningem împreună.

O ursitoare bună mi-a menit
Să strâng în braţe dulcea ta făptura.
Să te sărut cu patimă pe gură,
Să-mi fi iubită şi să-ţi fiu iubit.

Ne-a fost sortit, ca într-o poezie,
Să trecem peste zidul de mărgean.
Corăbiei mele, tu îi eşti liman
La care-am ancorat pentru vecie.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: