Din abisul singurataţii

joi, 12 martie 2015

Din abisul singurataţii
S-a nascut o umbra
Îţi ia iubitule, locul
Căci ai plecat, nu-ţi dau de urmă.

În ficare zi umbra creşte,
Se transformă
Ia infaţisare de monstru.
Devine - diformă.

Eu ma înfior şi caut
În ochi-i un pic de îngaduinţă
Să mă lase să traiesc
O rog cu staruintă.

Dar corpul şi mintea mea
Încep a simţi acut
Cum frica, singuratatea
Mă atacă, încerc să-mi fac un scut...

Mă apar, lupt cu toate
Cu toţi, cu lumea, eu
Cad, însa parasită
Chiar şi de Dumnezeu.

Fiinţa-mi atunci goală
Ca o carcasă veche
Aruncată, pe marginea de drum
Stă fară de pereche.

Şi trecatori grabiţi
O privesc, o studiază,
Râd, o jignesc, o bat…
…o torturează.

Din abisul singurataţii, strig,
Nimeni nu mă salvează!
Doar disperarea
Mă îmbraţişează.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: