Poezii despre Dragoste:

Pe insula de gheaţă lipsită de suflare,
Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii,
Înlănţuind tristeţea, în sumbra condamnare,
Un rătăcit de suflet aşteaptă-ntruna zorii.

Căsătorie Sfântă

E plin şi copt pământul, de multele nelegiuiri
Şi făr-delegile se-ntind sporind acum mereu,

Te-am văzut demult pe drum -
Erai toată din parfum,
Mă pierdeam în ochii tăi

Frunza plopilor foșneste
Precum valurile mării
Acest foșnet mi- amintește
De talazurile iubirii

Mai ții minte luna ceea plină
Și prima stea de peruzea
Când în priviri aveam lumină
Și-n inimi dragostea-nflorea ?

Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire
Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi
Te-am îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire
Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii.

Am crezut că am atins cerul
Nu era decât panerul
În care țineai dosit
Un pumnal

te strig
simplu
de parcă în strigătul meu
ai putea să încapi lângă litere

Străbunii noștri și au mușcat din pumni
Pentru un petic de pământ al lor
S au răzvrătit și au trecut genuni
Crezându se nemuritori

Apele s au dus spumegând în valuri
Pe cer se aud tropote de cai
Stelele răsar pe albastre dealuri
Ploile le ascund în bujori de mai