Poezii despre Dragoste:

Aroma ta de scorțișoară
Mă-mbată precum vinul fiert
Nu știu de ce, a câta oară
Iubirea-mi dă târcoale, eu o cert

Probabil Femeia-i cea mai delicată pro
blemă Și aceasta o știe orice bărbat Ori
cât de prost matematician ar fi De pildă
te poți îndrăgosti și-a n-a oară De aceeași

Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie

- Îngenunchez aici, între cuvinte,
Le-aleg pe-acelea care nu mai dor
Să le aşez pe pieptul tău fierbinte
Poate-ţi vei aminti cât mi-e de dor

ICOANĂ


Aş vrea să fiu un preot slav

eşti incredibil de frumoasă
azi
când toate pietrele dorm
cu faţa în jos

- Ridică-ţi voalul de pe fruntea mică
Să te observ când luna se ridică
Pe coama nopţii care stă să vină
Şi să-mi şoptească tandru, în surdină,

mai las pe nimeni
în mine
cineva cu surâsul tău
caută fantomatic

„Dac-aş fi fost un beduin
pe cămilă te-aş fi luat,
în deşert ne-am fi pierdut
şi nimeni, nimic n-ar fi ştiut.

Amintirea ta e un copil bolnav
Ce își târăște zdrențele prin parcuri
Și mă privește de departe, hulpav
Voind să -și facă din iubire, veacuri.