Poezii despre Dragoste:
- alter ego
am uitat că la tine e soare
că norii mi-au invadat doar mie
blând dar irevocabil
toate cerurile prin care m-ai purtat
« paparuz » - Aroma ta, venusiană
- Îmi pare noaptea dulce și subțire
Când mă-nvelești cu rimele aldine,
Iar timpul stă, nu vrea să se deșire
Să nu dispari în zori de lângă mine.
« Ioan Grigoraș & Liliana Trif » - ORIUNDE-AI FI...
ORIUNDE-AI FI...
Oriunde-ai fi în orice colţ de lume,
Cu gândul pot oricând să te dezmierd!
« STOMFF ANDREI AUREL » - viaţa ta
are sânge de dinozaur
şi ochi cameleonici
iubitule
mi-ai spus în după amiaza
« paparuz » - Darul
La colț de stradă, poate o răscruce
în viața ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce
« Daniel Vișan-Dimitriu » - Am vrut să sun
- Când orologiu mi-a bătut în poartă,
Era devreme, numai luna spartă
A coborât pe-un deal să se ascundă
Să-și culce tâmpla rece pe-o secundă
« Ioan Grigoraș & Liliana Trif » - Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
« Daniel Vișan-Dimitriu » - eternul repetent
îmi vei rămâne repetent (din nou ) în această dragoste
spui uneori sufocată de fluturi roșii galbeni verzi
și nici o lege sentimentală nu îți va da drept de reexaminare
iubitule fugar absent al meu și al nimănui altcuiva
« paparuz » - Sclava
Am fost proprietatea ta
Pe care-ai cumpărat-o dintr-un târg de sclavi.
Zadarnic mă certam cu inima
Ea sărutări iți da, tu bice îi dădeai.
« mirimirela » - Deșeu
Pe-acoperișul mănăstirii sânt
Pun ultimele buchii de șindrilă,
Iar schelele îs date la pământ
Împrăștiindu-și restul pe argilă.
« bragagiu »

