Poezii despre Dragoste:

O barcă plutea în derivă
Asemenea iubirii noastre
Avea doi marinari la cârmă
Unul voia în port, altul în larg, s-ajungă.

Pășesc suavă prin tăcerea ta,
Ca-ntr-un apus de palide cuvinte,
Și mă-nfășor în fulgii moi de nea,
Precum lumina-n raza ei fierbinte.

TE-AR SĂRUTA...

Din univers în univers,
Am mers sperând să te găsesc,

Te urmăresc cu ochii mari, deschiși
Cu gândul, cu făptura
Azi știu că te-am pierdut și ochii - ți triști
Mi-au întunecat mintea și mi-au pecetluit gura.

Pe insula de gheaţă lipsită de suflare,
Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii,
Înlănţuind tristeţea, în sumbra condamnare,
Un rătăcit de suflet aşteaptă-ntruna zorii.

Căsătorie Sfântă

E plin şi copt pământul, de multele nelegiuiri
Şi făr-delegile se-ntind sporind acum mereu,

Te-am văzut demult pe drum -
Erai toată din parfum,
Mă pierdeam în ochii tăi

Frunza plopilor foșneste
Precum valurile mării
Acest foșnet mi- amintește
De talazurile iubirii

Mai ții minte luna ceea plină
Și prima stea de peruzea
Când în priviri aveam lumină
Și-n inimi dragostea-nflorea ?

Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire
Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi
Te-am îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire
Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii.