INSULA DE GHEAȚĂ

Autor:stancu.nicu


Adăugat de: stancu.nicu

marți, 07 iulie 2015

Pe insula de gheaţă lipsită de suflare,
Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii,
Înlănţuind tristeţea, în sumbra condamnare,
Un rătăcit de suflet aşteaptă-ntruna zorii.

Privirea-nceţoşată scrutează depărtarea,
Să vadă o fiinţă, să simtă-aproape un om,
Dar împrejur domneşte, cât vezi cu ochii, marea
Şi-n insula de gheaţă nu-i nici măcar un pom.

Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalţă rugă,
Cerşind îngăduinţă, de-a nu trăi-n pustii,
Pe-obrajii care ard şiroaie-ncep să curgă
Iar gheaţa se transformă în râuri mici, zglobii.

Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină,
Iar munţii se topesc sub râul plin de foc,
Pe bolta fără stele apare o lumină,
Prin cenuşiul nopţii, albastru-şi face loc.

Spre marea agitată, priveşte cu-ncordare,
Să vadă-n orizonturi catargul salvator,
Iar valurile-nalte izbesc cu-nverşunare,
În insula de gheaţă şi-n tristul său decor.

Se prăvălesc toţi munţii, în hulpave adâncuri,
Iar stâncile de gheaţă se sfarmă-n zeci de mii,
Împrăştiind răceala în cele patru vânturi,
Trezind din amorţire întinsele câmpii.

Deodată-ntreg vacarmul se pierde-n depărtare,
Pe loc se-opreşte vântul, iar orga-a amuţit.
Pe boltă astrul vieţii strălucitor răsare
Şi mângâie, prin raze, pământul înverzit.

La ţărm, din spuma mării, apare o zeiţă,
Cu aură pe frunte şi ochi de peruzea,
Din flori de aur poartă pe cap o coroniţă
Şi-n rochia sa dalbă străluce ca o stea.

Pe umeri cad în valuri cosiţele de aur,
Iar pieptul ca de piatră tresaltă-n mersul lin,
Pe mijloc şerpuieşte, lucrată de un faur,
O mică cingătoare, bătută în rubin.

Obrajii-i sunt petale din rozele magnolii,
Pe buze poartă pârgul cireşilor de mai,
Prin genele-aplecate îşi slobozeşte solii,
Iar briza se dezmiardă în părul său bălai.

Suflarea sa topeşte zăpada ascunsă-n grote,
Câmpia se răsfaţă în sute de culori,
Privighetoarea-nalţă superbul tril de note,
Spre bolta azurie şi fără pic de nori.

E primăvară iarăşi în insula de gheaţă
Şi-n suflet- primăvară, că pot din nou iubi.
În loc voi ţine timpul, s-o simt întreaga viaţă,
Să-i gust din plin dulceaţa în orele târzii.


vezi mai multe poezii de: stancu.nicu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sa mai spun ca imi place mult? Nu e nevoie. Dar sunt carcotas de felul meu si te rog sa nu te superi dar eu cred ca sunt 2-3 ruperi de masura care afecteaza ritmul sau sunt prea obosit si nu mai citesc bine. O seara minunata.
stomff
marți, 07 iulie 2015



Foarte, foarte frumoasă ! Subscriu la toate comentariile .
mirimirela
marți, 07 iulie 2015



Hmm...O poezie extraordinara ! :) Frumos mesajul , revenirea la viata prin iubire ...dar modul de a versifica este deosebit ! Ritmul e mentine pe tot parcursul poeziei, rimele sunt aparte , imi place mult de tot !!! :) Scrii foarte bine !
Delecteaza-ne si cu alte creatii ! Te mai astept cu nerabdare !
Adina Speranta
marți, 07 iulie 2015



Poezie de debut pe site minunata!
roxana
marți, 07 iulie 2015



Superba ! Bine ai venit !
M Horlaci
marți, 07 iulie 2015



Minunat! Esti foarte talentat si sunt sigur ca ne vei incanta mereu!
andreionthepoetry
marți, 07 iulie 2015



Imi place :) bine ai venit
ali
marți, 07 iulie 2015