Poezii despre Dragoste:

Dăruirea

Într-o frumoasă dimineaţă
Cu soare dulce, în răsărit

Moartea nesfârşită seamănă teamă printre muritori,
înghite trecutul şi aleargă pe urmele vieţii în viitor,
nu are criterii de selecţie cunoscute,
profită de hazard şi clipa malefică.

Mă doare ! se zbate și țipă
Un pescăruș fără o aripă
Se lovește ca un orb de pereți
Trec nopți și vin iar dimineți

LEBĂDĂ ALBĂ

Lebădă albă, vreau să te sărut
Dar n-am să pot căci somnul e departe!

Precum în cer și pe pământ
Eu nu mai sunt , eu nu mai sunt.
M am ascuns într o lacrimă
Și mă rostogolesc , fără patimă

POETUL FĂRĂ HAR

Poetul ce nu are har
Nu-l poate lua nici din Zohar

LOC DE TAINĂ

E tot mai frig deşi e vară.
Iar mă înfioară amintiri.

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...

Mereu aude că-s aşa de frumos

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...


Într-o zi am să te fur

Am fost o ciută mică și speriată
Din care ți ai făcut unealtă,la vânat
Mă alergai prin umbrele pădurii
Și mă duceai mințindu mă ,la adăpat.