Poezii despre Dragoste:

Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală,
Pe valurile nopții să plâng, am obosit.
Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală
Îmi macină cu vervă tot trupul istovit.

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...


Nu, nu are rost să mai plec

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...


Eu am act…

În ochi mi a înflorit un cer de stele
Și în obraji, roșii lalele.
În inimă mă mistuie un dor,
Pe buze am pârjol.

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...

Zilnic poate trec pe lângă tine

Dedic aceste versuri Preafrumoasei Doamne...

Copacii se preling ca mierea
Pe azurul cerului de toamnă
Iar eu măsor cu ochii zarea
Azi, glasul tău mă cheamă.

Dumnezeu să ți dea pedeapsă
Luna să îți fie aleasă
Naș să ți fie soarele
Și mesenii, florile.

- Iar te-am visat, pielea de ciocolată
O mângâiam cu buzele spre sâni
Și savuram aroma parfumată,
Licoarea dulce-a unei mici fântâni

dezordinea firească a lucrurilor
mă caută împrejur
mă-nlănţuie
nici viaţa nu se lasă mai prejos