Poezii despre Dragoste:

MĂRŞĂLUIND... IUBIREA

Mărşăluind, mi-a risipit oştirea.
Cotropitoare, dulce şi amară.

Nu mă ntreba de ce,
Nu voi să ți spun,
Îmi plânge doru n piept nebun.
Măicuța zice

LĂSTUN

Rănit, lăstunul zborul şi l-a frânt
Şi-acum pluteşte între cer şi ape,

Ai ținut
o picătură de infinit
în palma ta.
Peste ea

IUBEŞTE-MĂ


Trec şiruri lunge de cocoare,

Castanii se pierdeau pe bulevard
În întuneric alb
Și ceață sângerie
Noi ne pierdeam strângându ne la piept cu drag,

Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut,
Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă,
Mi-e frică să te privesc în ochi,
Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă,

MURMUR

Aş putea să-ţi murmur ochii cu silabe de ocean
Care n-au mai fost rostite nicăieri şi niciodată.

Ce tandru mă iubeai
Ce tandru părul îmi mângâiai
Ce tandru ochii mi sărutai
Ce tandru îmi șopteai

O linişte de mănăstire
ne cheamă azi într-o iubire.
Ne ţine-n ceaţă trişti, stingheri
c-un gând venit de nicăieri