Poezii despre Dragoste:

Nu fi tristă

Nu fi tristă, viaţa-i scurtă,
N-are rost să pătimeşti,

IN PARCUL NOSTRU


In parcul nostru sunt batrani castanii

Pe înserat ai venit în viața mea
Și tot pe înserat ai și plecat din ea.
Ai zăbovit în viața mea o clipă
Și ai adus în ea furtună, ploi , risipă

În Alaska e pustiu
vrei să vin, nu voi să viu !
Ninge ncet și se așterne iar , covor de nea.
Aurora boreală tremură și ea.

Pădurea ,tainic azi foșneste
Ne cheamă și ne ndeamnă
Să ne amintim de a ei cărare,
De apa cristalină

VINO, NOAPTE...


Pentru-ale tale negre plete

De când era lovit de sindromul geloziei
îşi mânca iubita pe pâine
cu o furie oarbă.

Eșarfă de mătase tu mi ai dat în dar
Aveam doar șaisprezece ani
Și te am privit prin faldurile ei cu dor
În inimă nfloreau castani.

Sufletele-s două stele

Sufletele-s două stele
Despărţite de un hău,

De câte ori te am așteptat
Pe aleile din parc
Măcar un semn de mi ai fi dat
M aș fi topit de drag.