Poezii despre Dragoste:

Plângeau florile-n grădină
Că Iisus le-a părăsit
Răsfoindu-le,-n surdină
Vântul, rău le-a dojenit :

pe aici
lumea mai crede în Dumnezeu
îl aşteaptă la porţi
câţiva

- Întind o mână să-ți ating ideea
În care mă îmbraci când scriem nud,
Că am ascuns sub perna moale cheia
Ce ți-am furat-o când în verde crud

Am doar un gând nebun
Şi-mi place.
Am doar o clipă să îţi spun
Ce nu-mi dă pace.

Faci masaj erotic unui munte de gheaţă
până când mâna să ningă se învaţă

Costel Zăgan, Distihuri rebele (26 iunie 2012)

Fiului meu MARIUS-ILIE

Mă dor genunchii de amar
şi inima de frumuseţe

pe nemurire
i-am pus şeaua
din piele de şarpe
şi scăriţe de măr

- Imaginează-ți că dispare luna.
Cum s-ar simți bătrânul soare-n zori?
Ar mai putea să râdă-ntotdeauna
Ori și-ar ascunde fața tristă-n nori?

De pleci pe drumuri negre neștiute
Și nicicând n-ai să te-ntorci în calea mea,
Să-ți amintești iubirile născute
Când cerul pentru noi se deschidea.

Am înglobat în dulcele meu vers
O roză respirând iubirea ta,
Căci nu am vrut s-o dărui altcuiva
De nicăieri din vastul univers.