Poezii despre Dragoste:

Același soare bun ce îți răsfață
Cu calda lui lumină chipul
Mă face să-l invidiez,că-n față
Te vede mult mai mult ca tipul

a soare crud
copt în uşa bisericii
dintotdeuna m-ai vrăjit
cu ia ta albă

În suflet focul mi-e aprins
Cu dor însufleţit de mamă,
Ce arde-n veci necontenit,
Nici toată ura nu-l destramă.

Vreau iubită foc și pară
Născută în primăvară
Cu chip verde, de fecioară -
Gingășie-n trup și-n palmă,

Chiar de nu te văd,te simt
Căci departe tu îmi eşti.
Şi inima des tot bate
Simt cum dor,în mine creşti.

Câte rânduri o să mai scriu,
Câte lacrimi mi se vor mai frânge,
Auzind paşii tăi cei trişti
Şi inima cum plânge.

somnul meu seamănă
cu o moarte
sau ceea ce cred eu
despre moarte

Vino mai aproape,vino lângă mine,
Ochii tăi să stingă durerea din vine,
Să-ţi simt răsuflarea peste trupul meu,
Să îmi dai iubirea,să mă scapi de greu.

În primăvara asta andaluză
Te-aștept timid să treci pe sub fereastră,
Cum ai trecut atunci spre banca noastră,
Ca boarea de april peste peluză,

De la voi am citit gânduri
De la mine doar păreri
Rostul când l-am priceput
Am uitat cine-am fost ieri.