Poezii despre Dragoste:

Aş vrea s-ascult cum te recită ploaia
Prin versuri ude, pe-aleea pietruită,
Să simt parfumul florilor căzute
La geamul meu ,pe o aripă strivită ....

de eul meu la ușa ta s-ar duce
într-un buchet de amintiri îmbrăcat,
oare eul tău de tine s-ar dezice,
de dorință goală îmbătat?

Cât de greu e
sã mã dezȋndrãgostesc de tine,
chiar de tu
te-ai dezȋndrãgostit de noi,

Stãteam și o priveam
cum zâmbea,
ȋn timp ce ea mã sorbea din pai.
– Cum te cheamã?

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.
În ochiul meu jilav dorm cîmpiile şi dorm mări.
Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.

- Demult mi-am înfipt rădăcina în lutul
Fertil şi albastru al inimii tale,
Şi azi, ca şi-atunci, retrăiesc începutul,
Şi-acum mai ascund nemurirea-n petale.

Şi vreau să-ţi spun, ca un fugar de rînd,
Ce nu mai are loc într-o poveste,
Că vreau iubirii noastre să mă vînd
La preţul unui vis ce nu mai este.

Dă-mi mâna ta să fim ca două stele
Pe cerul vieţii în sărut de nori,
Şi să-ţi culeg un curcubeu din vise
Ce stă etern într-un parfum cu flori.

atât de tare timpul
te-a înrădăcinat în mine,
ȋncât atunci când a decis
în alte locuri să te ducă,

Tu te treci ca rodu-n vie
Şi-n sămânţă-aprinzi scânteie,
Iar din frunză curge seva
Pe-al tău trup divin,femeie.