Poezii despre Dragoste:

dar cât de mare să fi fost
uterul domnului să îmi nască mie
atâtea gemene?

Au căzut muguri în vie
Din flori verzi de păpădie,
Cu creangă de măr îţi scriu
Pe cer cu chip purpuriu.

- Mă-ntorc în timpul altui timp
Pe-argintul razelor de lună,
Caut un veac sau un răstimp
Să strângem verile-mpreună,

Buze arse

Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,

Departe de tine, mă simt stingherit,

De zâmbetul cald, al viselor reci,

- Deschid fereastra și privesc conturul
Pădurii seculare ce te-ascunde
Și sper tăcut că poate-ți pierzi condurul
Până când noaptea o să mă inunde

De voi spune-o rugăciune
Stând în faţa la icoană ,
Am s-o fac din al meu suflet
Pentru tine, dulce mamă.

Sentimente
Cât te-am iubit o ştie numai vântul
Şi jur c-ai fost al meu o veșnicie !
Îți ştiu privirea dragă...şi cuvântul

Sunt arbori pe care
Eu nu-i înţeleg,
Sunt ani care trec
Printre arbori pe care nu-i înţeleg...

Nu-mi doresc dacât sămânţa
Să-ncolţească în pustiu
Şi un colţ umil de lac
Pururea divin să-l ştiu.