Poezii despre Dragoste:

Nu pot să cred că drumul mi-e aproape
de un final pe care nu l-am vrut,
că nu am timp să biruiesc în toate
așa cum am simțit când m-am născut.

PENTRU TOTDEAUNA

Tu eşti iubirea ce mă face fericit
Pentru prima dată când mi-ai răsărit

- Cinci primăveri sunt o distanță lungă
Dac-o străbați cu pasul, pe-ndelete,
Dar când iubești nu poate să-ți ajungă
Niciun mileniu. Remușcări, regrete

nu am ştiut niciodată cât de mult înseamnă prea mult
nu pot iubi puţin pentru fiecare zi lipsă
deşi îmi repet cu încăpăţânare
prea mult e prea puţin de prea multe ori

Un ocean de iubire

Apropie- te doar să te privesc!
În dansul stelelor mă pierd cu paşi greoi.

„Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine.
Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut,
venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi
aduci aminte avându-l pe buze înainte

- Lasă-mi te rog la poarta casei tale
O cheie mică, ușa s-o descui,
Să mă strecor în zori printre petale
Și să mă pierd în ochii tăi căprui

nici timpul nu mai e ce-a fost
se dilată
pentru ca apoi să-şi comprime cu repeziciune forma
până când devine o lamă ascuţită

știam
nu poţi trăi cu adevărat
dacă nu ai ceva pentru care-ai fi dispus să mori
și te-am așteptat

- E primăvara scundă și mă doare
Că luna mai își pierde din parfum
Lăsând în urmă praf de sunătoare
Să-l pun în ceai, iubito,-abia acum