nici timpul nu mai e ce-a fost
se dilată
pentru ca apoi să-şi comprime cu repeziciune forma
până când devine o lamă ascuţită
ce ne taie în felii invizibile
nu rămâne nimic din ce nu suntem
poate doar atomii unei poveşti sf
din care am făcut parte cândva
nu-i lăsa pe alţii să ne scrie destinul
inventează un procedeu criogenic
care să ne păstreze inimile calde
şi spune-i lui Dumnezeu
că-n raiul nostru
un cyborg serveşte la mesele tăcerii
poate de aceea sunt atât de fericită
nu te pot împărţi cu nimeni
niciodată
***
timpul e ştrengar
alergă prin univers cu jobenul în mână
când aici
când nicăieri
se transformă în materie fluidă
și curge spre un mâine mereu diferit
așa te pot găsi în orice buzunar al spațiului
ascunsă de ochii muritorilor de rând
accesibilă doar celui care crede în basme
fie ele și sf
eu mi-am urmat destinul
studiind sub lupă teoria relativității
am făcut o buclă în timp
așa cum fac în zorii fiecărei zile nodul cravatei
traversând universul nelimitat al sufletului meu
însetat de ploi stelare
te-am căutat
înainte de-a mă naște
până să mor dezamăgit
că nu pot escalada coloana infinitului
s-ajung la tine
un cyborg oficiază căsătorii la marginea veșniciei
vrei să fii
să fim nemuritori
Pentru a desfasura "procesul gandirii" creierul are nevoie de mari cantitati de energie. De aceea este posibil ca dupa un intens proces de gandire sa resimtiti aceeasi oboseala ca si in cazul muncii fizice.
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: