Poezii despre Dragoste:

- Am câteodată-un sentiment ciudat
Când simt c-ai dispărut, iubita mea,
Prin anotimpul ăsta încurcat
În care primăvara nu mai vrea

Nimic profund

Ce de iluzii…
Totul pare a fi,

mi-e nouă fără un sfert sufletul
mi-a rămas iar în urma pașilor tăi
cu amortizor de suferință
inutil ai rostuit blesteme

- Privesc pe geam și totul mi se pare
Că nu mai are niciun sens, să știi,
Că-i soare, ploaie și apoi ninsoare
Cireșii albii de mai au nostalgii

„Nu vreau să-mi oferi totul, vreau doar să te aud cum îmi bați în piept.”

- Să nu mă cerți c-am început clondirul
În care-ai strâns esența de magnolii,

- Ce nopți de jar, ce dimineți argute
Am petrecut an după an în mai
Când sânii mici ca niște pergamute
Mă fascinau șoptind flămânzi mai stai

- Pe trupul fragil trei armuri de titan,
Abia pot păşi prin acest anotimp,
Dezbracă-mă, tu, de nelinişti, Ioan,
Şi, hai pe Uranus, la margini de timp,

N-am mai trecut demult pe aleea fericirii
Si nu as vrea sa tin mortis ca sa mai trec,
Ca acel ragaz ce l-am lasat in urma despartirii
S-a irosit cu primul meu indelung regret.

Moto:
Poate îndurător vei sta
La căpătâiul frunzei mele.

- Mai lasă-mi trilul să-mi usuce seara
Dorul de tine și să-mi ostoiască
Din nebunia care primăvara
Se-aprinde iute ca scânteia-n iască.